Clasificarea tulburarilor si stadiile somnului

In functie de cauze, tulburarile de somn se grupeaza astfel:
A.Tulburarile de somn primare (care nu sunt cauzate de grupele B, C,D) care se presupune ca au ca si cauze interne mecanismele de generare sau reglare ciclu veghe-somn, accentuate adesea de factori conditionali. Ele includ la randul lor doua subcategorii : dissomniile (probleme cu cantitatea, calitatea sau reglarea somnului) si parasomniile (comportamente anormale care apar in legatura cu somnul, cu stadiile acestuia sau tranzitia dintre somn-veghe); a-tulburarile-de-somn-primare
B.Tulburarea de somn datorata unei tulburari mentale diagnosticate (adesea tulburare afectiva sau anxioasa); a-tulburarile-de-somn-primare
C.Tulburarea de somn datorata unei conditii medicale generale– ca rezultat al unor efecte directe ale starii medicale;c-tulburarea-de-somn-datorata-unei-conditii-medicale-generale
D.Tulburarea de somn indusa de o substanta – ca urmare a consumului sau incetarii consumului de substante (inclusiv medicamente).d-tulburarea-de-somn-indusa-de-o-substanta

Stadiile somnului.
Prin polisomnografie pot fi masurate cinci stadii de somn:
stadiul V– somnul REM (rapid eyes movement) cu miscari oculare rapide;
stadiul I, II, III, IV (non REM)– fara miscari oculare.

Stadiul I non REM – tranzitia de la starea de vigilitate la somn, ocupa 5% din somnul adultilor sanatosi.
Stadiul II non REM– caracterizat prin forme de unde EEG specifice, ocupa 50% din timpul rezervat somnului.
Stadiile III si IV non REM– caracterizate prin somn cu unde lente, sunt cele mai profunde niveluri care ocupa 10-20% din durata de somn
Somnul REM in care apar majoritatea viselor, ocupa intre 20-25% din durata somnului.
Aceste stadii sunt organizate temporal: stadiile non REM III si IV intervin in prima treime sau jumatate a noptii si cresc in durata ca urmare a deprivarii de somn.
Somnul REM intervine ciclic in cursul noptii, alternand cu somnul non REM aproximativ la 80-100 de minute. Durata acestor perioade lor creste spre dimineata.
Somnul variaza in timpul vietii. Dupa o relativa stabilitate si cantitati mari de unde de somn lente,pe masura ce persoana inainteaza in varsta, continuitatea si profunzimea somnului se deterioreaza. Aceasta deteriorare este caracterizata prin cresterea vigilitatii si stadiului I si diminuarea stadiilor III si IV.

Polisomnografia este monitorizarea unor parametri electrofiziologici multipli in cursul somnului si include de obicei: masurarea activitatii EEG, activitatii electrooculografice si a activitatii elctromiografice.
Exista o serie de termeni care sunt utilizati pentru a caracteriza somnul:
Continuitatea somnului– balanta dintre somn-veghe. O continuitate „buna” indica un somn continuu, iar cea „ rea” un somn intrerupt;
Latenta de somn– perioada de timp necesara pentru a adormi;
Vigilitatea intermitenta– cantitatea de timp vigil dupa debutul somnului;
Eficienta somnului– raportul dintre timpul petrecut dormind si timpul petrecut in pat;
Arhitectura somnului– se refera la durata si distributia stadiilor de somn.

Articol prelucrat din DSM IV

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s