Anorexia si bulimia

Tulburarile de comportament alimentar                                                               


Generalitati

Atunci cand mancam, ne simtim bine, este sau ar trebui sa fie un act la care sa luam parte relaxati, concentrati asupra a ceea ce facem, fara a ne gandi cum este ziua, ce mai avem de facut, cine ne-a suparat si ce am uitat eventual sa facem.

De multe ori insa mancam „pe fuga” si la ritmul alert se mai adauga si trairile noastre interioare care nu sunt intotdeauna pozitive si astfel odata cu mancarea consumam si emotiile sau sentimentele. De aceea atunci cand mancam „cu nervi” corpul reactioneaza si nu ne simtim bine.

Datorita unui regim de viata stresant, somnul devine nesatisfacator, apar stari emotionale care creaza disconfort si astfel prinsi in acest carusel putem sesiza la un moment dat ca am neglijat aspectul fizic.

Si aceasta constientizare poate fi mai mult sau mai putin dureroasa.

Unele persoane incetinesc ritmul si se preocupa si de sanatatea lor, altii incearca sa ajusteze in timp cat mai scurt ceea ce au neglijat o mare perioada de timp.

La toate acestea se mai aduga presiunea standardelor, cum trebuie sa arati,ce greutate trebuie sa ai, etc.

Desigur ca aici este vorba si despre imaginea de sine. Care incearca sa se plieze pe aceste standarde.Oamenii vor sa fie recunoscuti, admirati, sa se integreze si cand acest lucru nu se intampla conform asteptarilor lor, unii incep sa se concentreze excesiv pe aspectul exterior (lucru care in limite decente este de acceptat) si sa lase pe planul doi multe alte preocupari.

Care sunt ele doua tipuri?

Exista doua tipuri de tulburare de comportament alimentar: anorexia nervoasa si bulimia nervoasa.

In ambele exista o perceptie distorsionata cu privire la perceperea conformatiei si greutatii corpului.

Persoanele cu anorexie tind spre o perfectiune a corpului, iar cele cu bulimie nu se pot abtine de a consuma alimente in exces.

Anorexia nervoasa- refuzul de a mentine o greutate corporala normala minima.

Aceasta afectiune apare de regula la jumatatea si spre finele adolescentei si poate fi asociata cu aparitia unui eveniment stresant.

Persoanele isi mentin o greutate sub greutatea normala minma (adica mai putin de 85% din greutatea considerata normala pentru etatea si inaltimea respectiva), sunt preocupate excesiv de cresterea in greutate si se tem sa nu devina supraponderale.

Ca urmare incep sa excluda din alimentatie din ce in ce mai multe alimente considerate responsabile pentru o eventuala crestere in greutate. Daca nu sunt multumite apeleaza la metode suplimentare: varsaturile provocate, medicamentele,etc. Desi dupa toate acestea exista modificari de greutate, persoanele nu le percep ca atare.

Pentru ca imaginea corporala este distorsionata si persoanele se vad in continuare supraponderale, departe de imaginea spre care tind.

Chiar daca sesizeaza anumite schimbari, incep sa se concentreze asupra unor parti ale corpului: fesele, coapsele, etc. Se compara si se masoara in permanenta pentru a ajunge la dimensiunile consoderate de ei ca fiind corecte.

La aceste persoane stima de sine se asociaza cu dimensiunile si conformatia corpului, iar scaderile in greutata sunt asimilate cu autodisciplina.

Acest regim extrem de scadere in greutate, este insotit de insomnie, iritabilitate, indispozitie, diminuarea interesului pentru sex, ceea ce predispune la depresie.

Dar aceste persoane nu sunt perturbate numai la nivel afectiv, ci si la nivel fizic. Scaderea drastica in greutate poate fi adesea insotita de: anemii usoare, deshidratare, scaderea nivelului de estrogeni (la femei) sau testosteron (barbati), amenoree, hipertensiune, osteoporoza, lipsa de energie, etc.

De multe ori persoana accepta sa faca investigatii medicale, dar numai dupa ce se confrunta cu o parte a acestor simptome fizice sau psihologice neplacute, sau este constransa de familie sau prieteni.

In urma interventiilor -medicale si psihologice- unele persoane se recupereaza complet dupa un singur episod de acest gen, in timp ce in alte cazuri exista o evolutie fluctuanta de revenire si recadere, dar exista si cazuri in care aceasta recuperare poate dura o perioada mai mare de timp.


Bulimia nervoasa- episoade repetate de mancat compulsiv, urmate de comportamente compensatorii daunatoare:varsaturile provocate, uzul  excesiv de laxative , diuretice, posturi, medicamente sau exercitii fizice excesive.

Bulimia nervoasa apare de obicei in ultima parte a adolescentei sau la inceputul vietii adulte. De multe ori mancatul compulsiv este o reactie in urma unei diete.

Persoanele consuma in mod regulat cantitati mari de manacare, la intervale scurte (de regula mai putin de 2 ore), iar acest comportament continua timp de 3 luni de zile, timp in care cauta sa se ascunda de „ochii” celorlalti.

Desi consma alimente cum ar fi dulciurile, alimente cu continut caloric ridicat, cantitatea este cea genereaza problemele ulterioare. Consumul este declansat de stresul resimtit un urma unor diete, sau de sentimente de nemultumire in legatura cu greutatea si conformatia corpului si este adesea urmat de sentimentul lipsei de control si aparitia unei stari depresive.

Deoarece se simt vinovate si realizeaza ca nu au putut rezista unui consum excesiv de alimente care are consecinte asupra corpului lor, multe persoane recurg la modalitati prin care incearca sa isi reduca greutatea in mod fortat: varsaturi, laxative, post, exercitii fizice excesive.

Aceste fluctuatii in alimentatie duc la perturbari fizice, de dispozitie si somatice: este afectat smaltul dintilor, apar aritmii cardiace, iar la femei uneori amenoree sau ciclu menstrual neregulat, etc.

In urma interventiilor -medicale si psihologice- la unele persoane exista o evolutie fluctuanta de revenire si recadere, iar in alte cazuri recuperarea dureaza mai mult timp, dupa care simptomele par a se diminua.

Cum poate ajuta psihoterapia?

 Abordarea acestor afectiuni necesita o abordare interdisciplinara: medic, psiholog, nutritionist. Dupa ce starea fizica a fost evaluata, este randul interventiei terapeutice care se concentreaza asupra comportamentelor si gandurilor distructive pentru a le inlocui cu altele adaptate situatiei.

Urmeaza apoi determinarea cauzelor care au stat la baza declansarii acestui tip ce comportament alimentar: cresterea stimei de sine, imbunatatirea relatiilor, etc.

 

Toate acestea functioneaza?

 Pentru ca aceasta afectiune sa „iasa” din viata persoanei, este intr-adevar nevoie de interventie interdisciplinara, dar si de dorinta persoanei si de ajutorul celor apropiati acesteia: familia, prietenii.

In lipsa acestor interventii, starea de sanatate a persoanei poate fi in mod neplacut afectata, si de aceea este nevoie de interventie rapida, pentru ca revenirea si prevenirea recaderilor sa fie mai eficient de gestionat sau chiar preintampinate.

(Articol prelucrat din DSM IV)

NOTA:Acest articol are rol informativ. El nu se substituie demersului terapeutic.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s